Astronava pulsativă — ultima invenţie a geniului terestru — dădea posibilitatea călătoriei spre lumi depărtate. Dacă zborul lui «Tellur» avea să fie încununat de succes, atunci… Numai că, aşa cum se întîmplă în viaţă, noua invenţie avea două aspecte.

— Şi iată cealaltă faţă… Adîncit în gînduri, Kary Ram nuşi dădea seama că ultimele cuvinte le şoptise cu glas tare.

Deodată, în spatele său, răsună vocea plăcută şi puternică a lui Mutt Ang:

«Cealaltă faţă a iubirii: Necuprinsă, profundă ca marea, Cîteodaiă îţi pare deşartă. Dar no poţi goni — ţie în sînge.»

Kary Ram tresări.

— N-am ştiut că te pasionează şi pe dumneata muzica veche, surîse comandantul cosmonavei. Aceasta romanţă numără nu mai puţin de cinci veacuri.

— Nici nam fost atent la ceai cîntat! exclamă astronautul. Mă gîndeam la cosmonava noastră. La ziua în care ne vom întoarce…

Comandantul deveni grav:

— Am făcut doar prima pulsaţie, iar dumneata te şi gîndeşti la întoarcere…

— A, nu! Dacă ar fi fost aşa, naş fi căutat să fac parte dintre astronauţii lui «Tellur». Dar mi sa părut că… nui aşa că ne vom întoarce pe Pămînt cînd acolo se vor fi scurs şapte sute de ani şi cînd chiar strănepoţii fraţilor şi surorilor noastre vor fi murit cu toţii, deşi longevitatea omului sa dublat?

— Oare nai ştiut acest lucru?

— Fireşte că am ştiut, continuă cu încăpăţînare Ram. Dar în minte mia venit altceva.

— Am înţeles. Te gîndeşti la aparenta inutilitate a călătoriei noastre, nui aşa?